Poate că cele mai frumoase rânduri scrise despre Isus , aparțin lui Khalil Gibran în lucrarea Isus, Fiul Omului.
Ca și William Blake, Gibran scrie despre Isus ca și and l-ar fi întâlnit. Și cine știe…. Poate chiar așa s-a întâmplat.
" Fără îndoială că aţi băgat de seamă că Iisus era numit în multe feluri. Unii îi spuneau Cristos, alţii Cuvântul, alţii Nazarineanul şi alţii Il numeau Fiul Omului.
Am să încerc să
clarific aceste nume în lumina în care ele mi s-au descoperit.
Cristosul, Acela
care există de la începutul vremurilor, este flacăra lui Dumnezeu care
sălăşluieşte în spiritul omului. El este respiraţia vieţii care ne vizitează şi
a luat ea însăşi un corp precum corpurile noastre.
El este voinţa
lui Dumnezeu.
El este primul
Cuvânt, Logosul, care vorbeşte cu vocile noastre şi trăieşte în urechile
noastre pentru a-1 băga de seamă şi pentru a-L înţelege.
Şi Cuvântul
Stăpânului nostru Dumnezeu a clădit o casă din carne şi oase şi s-a făcut om ca
tine şi ca mine.
Căci noi nu putem
auzi cântecul suflului cel fără corp, nici nu putem vedea eul nostru mai
profund umblând diafan, fără de trup.
De multe ori
Cristosul a venit în lume şi a străbătut multe pământuri şi întotdeauna a fost
considerat un străin şi un nebun.
Şi cu toate
acestea, sunetul vocii Lui nu a răsunat niciodată în gol, căci sufletul omului
păstrează ceea ce mintea nu are grijă să păstreze.
Acesta este
Cristosul cel mai tainic şi culmea, care merge cu omul către eternitate.
Oare nu aţi auzit
de El la răscrucile de drumuri ale Indiei, pe pământul Magilor sau în
nisipurile Egiptului?
Şi aici în nordul
ţării, barzii voştri din vechime au cântat despre Prometeu, cel ce a adus
focul, cel care a fost dorinţa omului împlinită şi speranţa descătuşată; şi
despre Orfeu care a venit să învie spiritul în fiară şi în om, cu vocea şi cu
lira sa.
Ştiţi sau nu
ştiţi despre regele Mitra şi despre Zoroastru, profetul persanilor, care s-a
trezit din somnul adânc al omului şi veghează la patul viselor noastre?
Noi înşine am
devenit unşi când ne-am întâlnit în Templul Invizibil o dată la fiecare 1000 de
ani. Apoi a venit Unul şi s-a întrupat şi la venirea Lui tăcerea noastră s-a
transformat în cântec.
Şi totuşi,
urechile noastre nu s-au întors întotdeauna să asculte şi nici ochii noştri să
vadă.
Iisus din Nazaret
a fost un om. El s-a născut şi a crescut la fel ca noi, iar mama şi tatăl Lui
au fost ca şi părinţii noştri.
Dar Cristosul,
Cuvântul care a fost la începuturi, Spiritul, s-a revărsat în Iisus şi a fost
cu El.
Şi Spiritul a
fost mâna pricepută a Domnului, iar Iisus a fost harpa.
Spiritul a fost
psalmul şi Iisus ritmul acestuia.
Iar Iisus, Omul
din Nazaret, a fost gazda şi glasul Cristosului, care a mers cu noi sub razele
soarelui şi ne-a numit prietenii Lui.
In acele zile
dealurile şi câmpiile Galileii au auzit numai vocea Lui. Pe atunci eu eram
tânăr. I-am auzit chemarea şi am păşit pe calea Sa.
Îl urmam pentru a
auzi cuvintele Cristosului de pe buzele lui Iisus din Galileea.
Acum veţi şti de
ce unii dintre noi îl numeau Fiul Omului.
El însuşi a dorit
să fie numit astfel, căci ştia după ce era înfometat şi însetat omul şi îl
vedea căutându-şi esenţa fiinţei sale.
Fiul Omului a
fost Cristos cel Milostiv, care este cu noi toţi.
El a fost Iisus
din Nazaret care îşi va conduce fraţii către Cel Uns şi chiar către Cuvântul
care a fost la început cu Dumnezeu.
În inima mea sălăşluieşte Iisus din Galileea, Omul de deasupra oamenilor, Poetul ce a făcut din noi toţi poeţi, Spiritul ce bate la uşa noastră ca noi să ne trezim şi să ne ridicăm şi să
păşim pentru a întâmpina adevărul, goi şi nestânjeniţi."
