Doar un fragment din " Isus, Fiul Omului" de Khalil Gibran
"Rumanous, un poet grec:
despre Iisus, poetul
despre Iisus, poetul
Iisus era un poet. El vedea ceea ce noi
nu vedeam şi auzea ceea ce noi nu auzeam. Cuvintele noastre nerostite erau pe
buzele Lui, iar degetele Sale atingeau ceea ce noi nu puteam atinge.
Din inima lui zburau nenumărate păsări
cântătoare către nord şi către sud, iar florile mici de pe culmile dealurilor
îi întârziau paşii către ceruri.
Adeseori L-am văzut aplecându-se pentru
a atinge firele de iarbă şi în inima mea parcă îl auzeam spunând: "Micuţe
lucruri verzi, voi veţi fi cu Mine în împărăţia Mea precum stejarii din Besan
şi cedrii din Liban".
Iisus iubea toate lucrurile pline de
frumuseţe şi feţele serioase ale copiilor şi smirna şi tămâia din sud.
El iubea o rodie sau o cupă de vin
oferită Lui din bunătate. Nu avea importanţă dacă îi era dăruită de un străin
dintr-un han sau de o gazdă bogată.
Şi iubea migdalii înfloriţi. L-am văzut
strângându-i în braţe şi acoperindu-şi faţa cu petalele lor ca şi cum ar fi
îmbrăţişat cu toată iubirea Lui toţi copacii din lume.
El cunoştea marea şi cerurile; şi ne-a
vorbit despre perle ce luminează cu o lumină nepământeană şi despre stele care
sunt dincolo de noaptea noastră.
El cunoştea munţii precum vulturii, şi
văile precum râurile şi pârâurile. Şi era un deşert în liniştea Lui şi 0 grădină
în cuvântarea Lui.
Da, El era un poet a cărui inimă îşi
găsise lăcaş dincolo de înălţimi, şi cântecele Sale, deşi erau cântate pentru
urechile noastre, erau cântate de asemenea şi pentru alte urechi, şi pentru
oameni dintr-un alt tărâm unde viaţa este pentru totdeauna tânără şi timpul este
un continuu răsărit.
Odată m-am considerat la rândul meu
poet, dar atunci când am stat înaintea Lui în Betania, am înţeles ce simte cel
ce stăpâneşte un instrument cu o singură coardă când se află înaintea unuia
care stăpâneşte toate instrumentele. Căci în vocea Lui erau râsul tunetului,
lacrimile ploii şi dansul plin de fericire al copacilor în vânt.
Şi întrucât am ştiut că lira mea are
doar o singură coardă şi că vocea mea nu ţese nici amintirile de ieri, nici
speranţele de mâine, mi-am lăsat la o parte lira şi am devenit tăcut. Dar la
asfinţit mă voi aşeza şi voi asculta întotdeauna Poetul care este suveranul
tuturor poeţilor."
