"De exemplu, ideea noastră despre artă este modelată
în același mod. Ne place acest tip de artă. Dacă îi întrebi pe oameni: "De
ce?" "Pentru că, știţi, aceasta are ceva de genul armoniei", sau
poate, "acesta este mai bine proporționat" și toate acestea. Dar cum
știţi? Voi ştiţi pentru că aţi citit anumite cărți, sau poate aţi înţeles de la
cineva că aceasta e artă, acest obiect este frumos. Vreau să spun, voi
etichetaţi ceva ca fiind frumos, dar este el aşa în realitate? Dacă este
frumuseţe, ar trebui să fie spirit, pentru că spiritul este frumusețe și
frumusețea este spirit. Deci, este? Este aceasta frumusețe? Cum discerneţi dacă
această artă este frumoasă sau nu?
De exemplu, conform tuturor ideilor normale privind
feminitatea, nu cred că Mona Lisa este o femeie frumoasă. Vreau să spun, la
modul în care, în prezent, sunt considerate frumoase femeile astea ca nişte
ţânţari. Deci cum de oamenii spun că Mona Lisa este atât de frumoasă?! Ce are
ea?! Mii de oameni sunt mereu strânşi să vadă tabloul acela! De ce? Ce are el?
Numai vibrațiile [percepţia vibratorie n.tr.] vă vor spune
că el emite vibrații. El vorbeşte spiritului vostru, fără ca voi să ştiţi. Voi
nu sunteţi conştienţi de asta. El vă încântă spiritul! Aceasta este motivul
pentru care, în mod universal, tabloul acela este apreciat.
Dar, când această condiționare devine colectivă, când orice
astfel de condiţionare devine colectivă, iar voi acceptați că "aceasta
este forma care este frumusețe”, „aceasta este forma care este realitate”,
„aceasta este forma care este spontaneitate", atunci începe confuzia.
Confuzia începe în momentul în care aceasta devine un lucru colectiv."
