Marele reformator religios indian Kabir (1440-1518 d.Chr.),
poet și muzician mistic, cunoscut și ca „Sfântul țesător din Benares”, descrie
în poemul „Grădina de
flori” arborele subtil al chakrelor, asemuite unor lotuși, în care deschiderea
Sahasrarei, lotusul cu o mie de petale din creștetul capului, ne poartă spre
dimensiunea absolută a Realității și Frumuseții Sinelui interior contopit cu
cel cosmic.
„Nu te duce în grădina de flori
O, prietene, nu te duce acolo.
În corpul tău este grădina de flori.
Așază-te în lotusul cu o mie de petale
şi de acolo contemplă Frumuseţea Infinită.”
O, prietene, nu te duce acolo.
În corpul tău este grădina de flori.
Așază-te în lotusul cu o mie de petale
şi de acolo contemplă Frumuseţea Infinită.”
