William Blake - Jerusalem

Poemul ""And Did Those Feet in Ancient Times ""   -  Jerusalem - Milton 

                                                         

William Blake dă  naștere legendei ce afirmă că Isus a ajuns în Britania :

""And did those feet in ancient time

Walk upon Englands mountains green:

And was the holy Lamb of God,

On Englands pleasant pastures seen!

And did the Countenance Divine,

Shine forth upon our clouded hills?

And was Jerusalem builded here,

Among these dark Satanic Mills?

Bring me my Bow of burning gold:

Bring me my arrows of desire:

Bring me my Spear: O clouds unfold!

Bring me my Chariot of fire!

I will not cease from Mental Fight,

Nor shall my sword sleep in my hand:

Till we have built Jerusalem,

In Englands green & pleasant Land.""

Shri Mataji despre William Blake

Mulţi oameni nu l-au înţeles pe William Blake deoarece el a scris, după părerea lor, într-un limbaj abstract sau într-un limbaj ermetic pe care doar el l-a înţeles.

 Însă eu sunt fericită că sahaja yoghinii îl înţeleg atât de bine, pe el cât şi profeţiile făcute de el despre Anglia. Oamenii obişnuiau să îl ridiculizeze, l-au ridiculizat. Chiar şi în zilele noastre, lor nu le vine să creadă că Ierusalimul poate fi fondat/construit în Anglia. 

Lor nu le vine să creadă că oamenii care, veacuri de-a rândul, nu s-au gândit la nimic altceva decât la materialism, pot să adere la spiritualitate într-o asemenea măsură, încât acel spaţiu să devină Ierusalim şi că întreaga lume să vină şi să-şi aducă omagiul acestui Tărâm Sfânt cum este Anglia, nu au crezut că această ţară devine Tărâmul Sfânt. 

Este un adevăr! Pentru că William Blake a visat asta, şi-a dorit asta, deoarece a cunoscut valoarea acestei ţări: această ţară a fost atinsă de picioarele lui Hristos. 

Încă din vechime, oamenii de aici au cunoscut despre Kundalini . Chiar şi dacă această cunoaştere a fost pierdută, a rămas în istorie iar Blake a ştiut despre aceasta, a vorbit despre aceasta. În timpul vieţii lui, se poate ca oamenii să nu-l fi înţeles niciodată – ei trebuie să fi gândit că este cu adevărat un om nebun sau altceva, un fantezist sau vreun fel de poet care nu înţelege realitatea. Dar ceea ce el a scris, fiecare cuvânt din ceea ce a scris este Adevăr.

 Un astfel de spirit măreţ a trăit în oraşul Hampstead, este aşa o binecuvântare, o mare binecuvântare. Astfel de oameni, fie că scriu sau nu, ei îşi lasă amprenta, înălţimea lor spirituală devine piatră de hotar pentru voi oamenii care au trăit acolo: aspiraţiile li se schimbă, priorităţile le devin diferite – schimbarea este atât de subtilă, ea trebuie văzută, trebuie simţită, trebuie înţeleasă.”

Shri Mataji Nirmala Devi, Program Public, Hampstead Town Hall, Londra (Anglia), 28 Noiembrie 1981

William Blake si Michelangelo

Aceasta este o conversație reală ce a avut loc  între William Blake și pictorul englez care îi realiza portretul.

Conversația este redată în cartea  The Cabinet Gallery, Pages 11-13:

""Blake, care întotdeauna vedea în  imaginația  sa orice formă pe care o desena, credea că îngerii  coboarâ și se arată pictorilor, pozând pentru portretele lor.

Când el însăși a pozat pentru  Phillips pentru acel portret fin gravat atât de frumos de către  Schiavonetti, pictorul, pentru a obține atitudinea  și expresia  cea mai poetică și cea mai expresivă ,  l -a provocat pe Blake la o conversație despre sublimul în artă.

""Se vorbește foarte mult "", spuse Phillips,  ""despre măreția lui Michelangelo; "dar văzând gravurile sale, aș putea spunce că a fost supraevaluat; el nu putea să picteze un Înger la fel de bine ca Rafael.""

""Nu a fost  supraevaluat domnule,"" spuse Blake, ""și putea să picteze un înger mai bine ca Rafael.""

""Ei bine,"" spuse celălalt,„ dar  nu ați  văzut niciodată o pictură a lui Michael Angelo; și poate exprimați opiniile altora; poate că prietenii dumneavoastră v-au înșelat.""

 ""N-am văzut niciuna dintre picturile lui Michael Angelo"", răspunse Blake„ dar eu vorbesc despre opinia unui prieten care nu se poate înșela.""

„Un prieten cu adevărat valoros fără îndoială“, a spus Phillips, „dar  cine ar putea fi acest prieten?  "

“”Arhanghelul  Gabriel, domnule, “”răspunse Blake

“”O sursă credibilă cu siguranță, dar știti , spiritelor rele le place să-ia forma celor  bune; iar acest lucru poate fi făcut pentru a vă induce în eroare.“

 "Ei bine, domnule, “”a spus Blake „ a fost o întâmplare cu adevărat excepțională ; aceste suspiciuni le aveam și eu;  dar au fost eliminate în curând  - vă voi spune cum.   Într -o zi citeam  volumul  “”Gânduri nocturne”” scris de către Young, și , când am ajuns la acel pasaj care întreabă "cine poate picta un înger””, am închis cartea și am  strigat: ,„Da! Chiar așa !  Cine poate picta un înger?  “  O voce din camera mi – a răspuns:  “”Michael Angelo ar putea. "

“”Și de unde  știi,””  am spus, privind în jurul meu  dar nu am văzut nimic altceva decât o lumină mai mare decât de obicei.  „Știu“, a spus vocea, „pentru că am pozat pentru el;  Eu sunt Arhanghelul Gabriel “”

'Oho!' I-am răspuns: „Tu ești, tu ești : Trebuie să am o dovadă mai consistentă  decât cea a unei voci rătăcitoare; ai  putea fi un duh rău - există astfel de spirite în țară „.

„Vei avea o dovadă“, spuse vocea, «oare un duh rău poate face așa ceva ?» 

M-am uitat de unde venea vocea, și am observat o formă strălucitoare, cu aripi luminoase, care emana multă lumină.  Iar în timp ce priveam,  forma se mărea din ce în ce mai mult:  el a fluturat mâinile iar acoperișul încăperii s – a  deschis;  S -a înălțat la cer; a stat în dreptul soarelui , și,   făcându – mi semn, a mișcat Universul.  Un înger al răului nu ar fi putut face asta – era într – adevăr Arhanghelul  Gabriel””.

 „Pictorul s – a minunat auzind  această poveste extraordinară  dar a surprins  pe figura lui Blake, în timp ce acesta vorbea,  expresia poetică ce a făcut ca acest portret să fie un tablou de referință al școlii engleze de pictură.""

                                                                          From Cunningham's The Cabinet Gallery, Pages 11-13:

""Secretele spirituale ale  atomului de carbon

Teoria atomică este o ştiinţă străveche. Cea mai timpurie referință poate fi găsită în textele vedice din India, care au o vechime de mai multe mii de ani.
Potrivit tradiției, civilizaţia vedică era deosebit de evoluată. Înţelepţii care i-au susținut dezvoltarea prin viziune mistică și meditaţie au fost cei care au descoperit străvechile simboluri ale spiritualității: Aumkara şi Svastica. Ei au descoperit de asemenea multe principii ştiinţifice, pe care le-au aplicat pentru a dezvolta o tehnică deosebit de avansată. Ei au dat atomului numele sanskrit de Anu.
În timp ce realizările tehnice ale acestei civilizaţii străvechi au fost uitate, simbolurile arhetipale ale spiritualităţii şi-au menţinut importanța în conştiinţa noastră. Astazi, datorită progreselor din teoria atomică modernă, poate fi demonstrată fundamentarea la nivel atomic a acestor simboluri divine.
Teoriile occidentale despre atom s-au conturat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. La începutul secolului al XIX-lea, John Dalton teoretiza că un atom este o particulă indivizibilă a unui element. Totuşi, după ce în 1897 a fost descoperit electronul, și apoi, câţiva ani mai târziu, protonul, modelul atomului a fost revizuit. In 1909, Ernest Rutherford a arătat că atomii sunt în principal spaţiu liber, revizuind tiparul atomului ca fiind alcătuit dintr-un nucleu pozitiv conţinând protoni și neutroni, cu electroni în jurul său. În 1913, fizicianul danez Neils Bohr a întrevăzut modelul unui aranjament planetar, în care electronii orbitează în jurul nucleului pe diferite niveluri de energie.
Modul curent de descriere a unui electron este un model numit modelul norului de sarcină/ modelul mecanic cuantic/ modelul orbital. Acest model se bazează pe ideea principiului incertitudinii al lui Heisenberg, care stipulează că nu cunoaştem aşezarea precisă sau viteza unui electron dat. Modelul utilizează noțiunea imprecisă și amplă de „nor de probabilitate” pentru a aproxima poziţia unui electron.
Când avem un nor dens, probabilitatea găsirii unui electron în vecinătatea sa este scăzută. În acest model, fiecare nivel energetic al electronilor este indicat de numere care se referă la învelişuri concentrice, așa cum sugerează modelul Bohr, deoarece există suprapuneri în ordonarea nivelurilor de energie.
În cazul atomului de carbon, electronii ocupă patru nori de forma unor lobi orientați spre vârfurile unui tetraedru. Aceşti nori reprezintă zonele în care electronii rămân cea mai mare parte a timpului. Ei se mişcă atât de rapid în această zonă, încât formează mai degrabă un nor, decât o anume traiectorie.
Recent, un număr de cercetători a sugerat că în interiorul acestor nori există zone specifice în care electronii se mișcă cu predilecție. Aceste zone formează o spirală în jurul suprafeţei fiecăruia dintre norii în formă de lobi.
Această nouă descoperire a venit în atenţia unui mare sfânt şi mistic indian. Discipolii au fost încurajaţi să aprofundeze descoperirea referitoare la atomul de carbon. În meditaţie profundă, unul dintre discipoli, chimist, a realizat în mod spontan adevărata semnificaţie a acestei teorii.
Zona de cea mai mare probabilitate a electronilor formează unde staționare în formă de spirală în jurul nucleului atomului de carbon. Când această configuraţie a fost vizualizată din anumite unghiuri, fizicianul a fost surprins să descopere că spiralele formau simboluri recognoscibile.
Într-o primă vizualizare a putut fi văzut semnul Aumkara tridimensional. Dintr-un unghi diferit, acest Aumkara a devenit o Svastika plată, bidimensională. El a concluzionat că Svastika este, de fapt, reprezentarea bidimensională a tridimensionalului Aumkara.
Rotind configurația într-un alt unghi, s-a constatat că acele simboluri se transformă în literele greceşti Alpha și Omega. La nivel cosmic, aceste simboluri ale spiritualității orientale (Aumkara și Svastica) sunt cu adevărat doar aspecte diferite ale aceluiaşi adevăr spiritual care este reprezentat, de asemenea, prin simbolurile spiritualităţii occidentale (Alpha și Omega).
Oamenii, obiectele și chiar energia sunt expresii ale aceleiași Divinităţi pe care atât de multe religii, culturi și filozofii au încercat să o revendice în mod exclusiv ca aparținându-le.
Atomul de carbon conţinând aceste simboluri universale demonstrează că materia este o manifestare a aceleiaşi Conştiinţe Divine, experimentate de sfinţi și înţelepţi de-a lungul istoriei. Materia este, în esență, spirituală.
Universul nu există separat de Conştiinţa Universală, ci este o expresie directă a ei. Materia vie, care are la baza construcției sale carbonul, pare să aibă un rol unic în această expresie. Un sfânt este o personalitate care trăieşte în experienţa eternă a acestui sens divin atotpătrunzător.
Alpha și Omega sunt în mod tradiţional asociate lui Christos. În India, zeitatea numită Ganesha este asociată Svasticii şi lui Aumkara. Există câteva asemănări remarcabile între cele două personalități:
Ambele zeităţi demonstrează valoarea inocenţei copilului. Ganesha este el însuşi un copil etern, venerat pentru înţelepciunea sa desăvârșită, în timp ce Christos, Fiul lui Dumnezeu, îi sfătuia deseori pe discipolii Săi să fie „asemeni copilaşilor”. Ei sunt deopotrivă copii ai Divinității, concepuți imaculat, Fii Divini în Trinitatea Sfântă.
Sunt oare Ganesha și Christos una şi aceeaşi zeitate? Fiecare dintre ei, ca și simbolurile lor, care există ca aspecte diferite ale atomului de carbon, reprezintă aspecte diferite ale arhetipului copilului/fiului cosmic.
Astfel, deosebirea între spiritualitatea orientală și cea occidentală, ca și orice discriminare bazată pe rasă, culoare sau credinţă, nu sunt altceva decat ignorarea adevăratei naturi spirituale a Universului şi a tot ceea ce există în el.""

Articol din revista “Knowledge of Reality”/Cunoaşterea Realităţii, nr. 11

Actorul Andi Vasluianu despre Sahaja Yoga

În următoarele rânduri reluăm câteva fragmente din interviuri în care actorul Andi Vasluianu vorbește despre Sahaja Yoga

Reporter : Știu că meditezi. Cine te-a îndrumat în direcția asta?

Andi Vasluianu : Cumva, cred că tatăl meu, care a avut căutările astea. Când aveam 19 ani am intrat în Sahaja Yoga și am făcut un fel de meditație, se spunea că voi primi realizarea sinelui. După care am plecat acasă și nu m-am mai gândit foarte tare la ce făcusem acolo. Dar am început să simt ceva ciudat, aveam senzația că atenția mea se mărise deodată, începusem să observ lucruri pe care nu le observam înainte. Pe lângă asta începusem să simt o răcoare în zona fontanelei. Într-o altă zi eram în autobuz și am simțit foarte tare răcoarea asta în fontanelă, și, când m-am uitat în jur, l-am văzut în autobuz pe tipul care ținuse meditația. Am zis: băi ce-i asta? Am ajuns acasă și am început să meditez, așa cum o făcusem la cursul respectiv, și din ziua aceea fac aproape în fiecare zi meditație. Există foarte multe tipuri de meditație, dar ce mi-a plăcut mie foarte tare a fost ce spunea Shri Mataji (fondatoarea Sahaja Yoga). Spunea: nu crede nimic din ce spun eu, experimentează tu, fă-ți meditația. Da, e adevărat că trebuie să primești această realizare a sinelui, pentru că altfel e ca și cum ai vrea să ardă o lumânare fără să ia foc. Ea povestea că e ca și cum ai sta într-o cameră întunecată, cu un șarpe în mână, și deodată se aprinde lumina. Ce faci cu șarpele ăla? Nu-l arunci? Îl arunci. Și mai avea un exemplu, spunea că e ca și cum ai șterge praful într-o cameră închisă, fără lumină. De multe ori ștergi praful în același loc. Dar când se-aprinde lumina începi să faci curat în casă. De fapt asta face meditația, îți deschide ochii. Și adevărul e că așa s-a întâmplat.

Reporter: Cât de des meditezi?


Andi Vasluianu La-nceput aveam un ritual, dar acum meditez peste tot, oriunde. Și la volan. Nu mai pot să trăiesc fără asta, e ca un duș. Și mi se-ntâmplă și pe șcenă. Atenția mea se ascute, devine atât de clar totul, și nu mai sunt distras de altceva. Și lucrul ăsta nu se-ntâmplă tot timpul, dar când se-ntâmplă, e un moment magic. Eu chiar am senzația că de multe ori trăim într-o mare iluzie. Ori în trecut, ori în viitor, dar niciodată aici, acum. Cu cât meditezi mai profund, îți dai seama că toți suntem la fel, că el are timpul lui, tu ai timpul tău

https://www.unica.ro/editorial/andi-vasluianu-pot-sa-joc-un-spectacol-de-mii-de-ori-pentru-ca-nu-acelasi-spectacol-niciodata-nu-acelasi-119360/3

Actorul dezvăluie secretul unei forme fizice de invidiat. 

“Fac sahaja yoga de 20 de ani, de când aveam eu 19 ani. Tatăl meu practica sahaja yoga, aşa am ajuns acolo. Iniţial am fost destul de neîncrezător, dar am învăţat să meditez şi de atunci nu am renunţat niciodată. Rar sar o zi”, mai spune Andi Vasluianu.

https://a1.ro/tv/tv-1/andi-vasluianu-la-dincolo-de-aparente-este-prima-oara-cand-vorbesc-public-despre-asta-id643154.html