Imaginea Eternului Feminin , a Mamei Divine, a existat din
cele mai vechi timpuri iar dovezile pot
fi descoperite în orice cultură
După Cristos,
devotamentul faţă de Zeiţă, sau Eternul Feminin, a devenit mult mai subtil şi
mai mistic. Ceea ce a fost venerat , reprezenta de fapt un principiu spiritual aflat în interiorul nostru şi a cărui trezire era aşteptată. Zeița a fost asociată cu
conceptul de har interior şi bucurie spirituală. Primii creştini identifică
Duhul Sfânt cu Zeița Mamă.
Acest lucru este
vizibil în cartea „Faptele apostolului Toma” dar şi în alte scrieri apocrife
Faptele apostolului Toma reproduc viața acestuia și în special plecarea spre India. Toma este descris în carte ca oferind botezul şi invocând Duhul Sfânt, numit "Mama celor şapte case"-o alegorie
pentru cele şapte chakre.
"Vino, Nume
Sfânt al lui Mesia, vino Putere a
Harului,
Vino Compasiune fără margini
Vino Dar fără asemănare
Vino Descoperitor al
tainelor ascunse, Mamă a celor Șapte
Case .........
Această rugăciune ne amintește de Evanghelia lui Ioan, unde Hristos spune
apostolilor săi: "Am să vă trimit Mângâietorul." 5 .
Mângâietorul este considerat a fi Mama Divină
Traducerea Faptelor lui Toma în limba greacă este chiar mai edificatoare.
Aici Mama este invocată în dimensiunile ei
cosmice și universale prin folosirea expresiei "Putere a Celui
Înalt "cea ce corespunde cu
exactitate descrierii lui Shri Adi
Shakti, Puterea Primordială, cosmică din tradiţia indiană:
În alt punct al textului, Duhul Sfânt este în mod clar
identificat ca „Mama", puterea ascunsă a Tatălui,
"Vino Duh Sfânt, vino Tu Cea Dătătoare de bucurie.
Putere a Tatălui, Vino Mamă ascunsă 7